Capitolul 3 - Cine esti?

Doua brate puternice mi-au ridicat usor trupul. Nu-mi puteam deschide ochi sa vad cine este acea persoana, nu puteam nici sa respir de durere. Imi doream sa fie oricine numai cel care ma injunghiase sa nu fie. Imi era teama ca atacatorul sa nu vrea sa se asigure ca sunt moarta arucandu-ma in flacari...Cu greu mi-am deschis ochi, dar vedeam in ceata,un singur lucru am putut sa recunosc o pereche de ochi verzi arzatori...Apoi intunericul m-a invaluit purtandu-ma spre inconstienta.
Ironic faceam parte din intuneric si acum intunericul imi provoca un disconfort imens, eram o creatura care statea mereu in umbra si totusi atunci ma simteam singura...uram sa am sentimente dar insusi ura era unul....
Cand am deschis ochi nu stiam unde ma aflu, de ce, sau cine ma ajutase,insa ma bucuram ca nu sfarsisem in flacari sau pe asfaltul ud. Priveam in jur si mintea mea incepea sa proceseze informatiile. Eram intr-o camera, cel mai probabil intr-un dormitor judecand dupa patul mare cu lenjerii albe in care ma aflam, dupa canapeaua si masuta rotunda de langa fereastra acoperita de o draperie sangerie si dupa atmosfera sumbra dar linistitoare in care stateam. Camera era amenajata in tonuri inchise,exceptand lenjeria alba. Era un dormitor sobru dar nu deprimant, era misterios si oarecum calduros. 
Usa de lemn scluptat s-a deschis usor facandu-ma sa tresar. In camera a intrat barbatul brunet,cu ochii de jad , de la bar. S-a apropiat de mine cu un pahar in mana.
-- Te-ai trezit. Cum te simti? ma intreba el cu o voce calda.
--Sunt bine...cred. Cine esti tu? am intrebat mai mult decat curioasa.
--Cred ca ar trebui sa imi spui cine esti tu, mai intai. Tinand cont de faptul ca esti in patul meu,intr-o camasa de matase, spuse el tintuindu-ma cu privirea.
M-am uitat la cum sunt imbracata, lucru pe care nu il facusem pana atunci.Imi venea sa o iau la fuga de rusine,daca as fi putut as fi rosit.
-- Kate Wilson, am spus tragand patura peste mine.
--Dean Harris, s-a prezentat si el zambind.
--De ce m-ai luat de acolo? De ce m-ai ajutat? am intrebat neputand sa gasesc singura un raspuns.
--Nu crezi ca sunt prea multe intrebari? Ce-ar fi sa bei ceva ca sa grabesti vindecarea si cand vei fi mai bine vorbim, raspunse el vocea lui devenind mai rece, mai distanta.
Nu puteam sa comentez nimic. Setea imi ardea gatul si eu eram slabita in plus chiar aveam nevoie de odihna. Nu puteam sa spun ca aveam nevoie de raspunsuri pentru ca nu era asa, nu il cunosteam dar simteam ca pot avea incredere in el. Privirea lui ma facea sa ma simt in siguranta.
El mi-a intins un pahar de sange si eu l-am baut fara sa clipesc. A inceput sa rada cand a vazut cat de foame imi era si mai mi-a adus un pahar pe care l-am baut mai incet. A luat paharul si a plecat lasandu-ma sa ma odihnesc.