Capitolul 13 - Start game...

Era chiar placut sa ma trezesc in bratele lui dimineata.Soarele ne mangaia pielea prin perdeaua fina.Degetele lui imi rasfira parul pe spate si respiratia lui calda imi mangaia pielea.Era atat de bine in bratele lui.
--M-as putea obisnui cu asta,am zis eu intorcandu-ma cu fata la el.
--Nu ma deranjeaza, spuse sarutandu-ma.
--Hai sa ne bem cafeaua,am soptit printre saruturi.
Ne-am dat jos din pat si ne-am indreptat spre bucatarie.Eu intr-o camasa scurta de noapte si el la bustul gol.Doamne ce bine putea sa arate asa.
Puneam cafea in cesti cand am simtit doua maini incolacindu-se in jurul taliei mele si doua buze imi explorau gatul in timp ce spatele meu era lipit de pieptul lui.
--O sa scap cana de cafea,am spus eu in joaca.
--Ar fi pacat nu? continua el neincetand sarutarile.
--Mmmm..ahammm,a fost singurul mod in care am putut sa ii raspund.
M-a mai satutat o data pe buze mi-a luat cana si a plecat spre living.Ce incerca sa faca? Sa ma lase sa fierb? Ma atingea si ma lasa sa fierb in suc propriu...vroia sa jucam?Vom juca...Mi-am luat cana si m-am dus si eu in living cu doua pliculete de zahar in mana. M-am asezan in poala lui, turnandu-i un pliculet de zahar in ceasca si soptindu-i la ureche.." Start Game !" apoi am plecat si m-am asezat intr-un fotoliu .Ne-am baut cafeaua in liniste aruncandu-ne priviri lascive.
M-am indreptat spre bucatarie trecandu-mi mana peste umarul lui.Mi-am lasat ceasca la bucatarie si am urcat sa-mi fac un dus. M-am lasat relaxata de apa fierbinte...lasandu-mi gandurile sa se limpezeasca.
Am iesit din dus imbracata intr-un halat de baie si m-am asezat in fata oglinzi jurandu-mi mie insami ca voi lupta pentru Dean si ca voi deveni mai puternica, mi-am jurat ca voi lasa trecutul in urma si ma voi comporta ca o adolescenta de 19 ani si in primul rand ca o nemuritoare care nu mai sufera pentru tradari."De azi incep schimbarile drastice." mi-am impus eu.
Mi-am luat din dresing un maiou mulat negru si o pereche de blugi la care mi-am asortat o pereche de pantofi cu toc. M-am machiat si mi-am aranjat parul roscat in bucle mari apoi am coborat la parter.
--Ce schimbare scumpo,imi spuse Dean.
--Nu iti place? am intrebat continuand acelasi joc.
--Vrei sa-i faci concurenta lui Catwomen? ma intreba iscoditor.
--Ti-ar place? l-am provocat eu.
--Nu stiu, incearca...a terminat el conversatia noastra cu un sarut.
Am rupt sarutul indreptandu-ma spre bucatarie...nu aveam motiv dar vroiam sa ma joc si eu cu nervi lui cum se juca si el cu ai mei.Jocul incepuse si nu existau reguli,iar eu aveam de gand sa profit de asta.
--Eu merg pana acasa,vrei sa vi? ma intreba el cand veni in bucatarie.
--De ce nu? am spus prefacandu-ma ca vreau un pahar cu apa. Dar trebuie sa merg la cumparaturi,am spus amintindu-mi ca trebuia sa cumpar ceva neaparat.
--Hai cu mine si te duc eu dupa la cumparaturi,e bine? ma intreba apropiindu-se iar de mine.
--Perfect, am raspuns trecand pe langa el spre usa.
Am vrut sa fac o smecherie dar de data asta nu mi-a mers m-am miscat prea incet si el a avut timp sa ma prinda de mana si sa ma traga iar in bratele lui.
--Daca asta vrei, asta o sa primesti scumpo, fie ca tine " Start Game!",a soptit apoi mi-a dat drumu.

Capitolul 12 - Ramai...

Cred ca am adormit in masina pentru ca atunci cand am deschis ochii doua brate ma asezau pe pat.Am vrut sa ma ridic dar eram impinsa inapoi pe perna.
--Dormi, voi fi jos, nu plec...mi-a spus sarutandu-ma pe frunte.
Eram linistita sa stiu ca el e jos si ametita din cauza bauturi asa ca am adormint.
M-am trezit si am inceput sa fug spre usa simteam prezenta intunecata apropiindu-se de casa si vroiam sa ma refugiez in bratele lui si toata frica sa dispara.Am ajuns l-a parter strigandu-l dar el nu era,am cautat in toate camerele dar nu era nimeni.Cand am intrat in bucatarie am incremenit.Dean era intr-o balta imensa de sange, intins pe podea cu inima scoasa din piept,cu chipul cenusiu si ochi negri pierduti ....nu mai puteam sa respir,lacrimile ma inecau.Am cazut in genunchi strangand in brate corpul neinsufletit,il pierdusem....il pusesem in pericol si il pierdusem.Ma uram pe mine pentru ce patise si juram printre lacrimi si tipete ca ii voi razbuna moartea....dar nu mai aveam timp pentru ca intunericul ma inghitea....
--Shhhhh, linisteste-te,Kate, sunt aici, a fost doar un cosmar,am auzit acea voce calda si am simtit bratele care ma zguduiau ca sa ma trezesc.
Fusese doar un vis, un cosmar care parea al naibi de real, dar el era acolo era viu,era langa mine.Flacara aceea verde inca ii lumina privirea si parul brunet era la fel de stralucitor si de matasos precum il stiam incadrand acelasi chip perfect si alb.Tricoul lui negru nu era rupt si inima ii  era la locul ei,el era viu, atat de viu cat i permitea moartea.
Am inceput sa plang tinandu-l strans in brate, afundandu-mi capul in umarul lui...plangeam de fericire ca era viu si de frica in acelasi timp pentru ca oricand acel cosmar putea deveni realitate. Mana care se plimba in sus si in jos pe spatele meu si soaptele dulci ca totul va fi bine si stransa lui imbratisare m-au calmat.
--Intinde-te trebuie sa dormi,mi-a soptit fara sa rupa imbratisarea.
Mi-am sters lacrimile si l-am ascultat, mi-am pus capul pe perna si el m-a invelit sarutandu-ma cast pe buze,apoi s-a intors sa plece spre usa.
--Ramai , l-am rugat prinzandu-l de mana.
Nu vroiam sa las cosmarurile sa revina si cu el langa mine ma simteam in siguranta.Am inchis ochi asteptand sa il simt cum se apropie.Cu ochi inchisi , puteam sa imi imaginez ce zambet cu subanteles ii strabate fata cand s-a urcat langa mine in pat.M-a luat in brate si eu mi-am sprijinit capul de el,adormind imediat...

Capitolul 11 - Am castigat!

Inca il tineam in brate cand mi-am ridicat privirea sa o intalnesc pe a lui dar in loc de ochi aceia frumosi care ma calmau am intalnit o privire rosie de foc plina de ura.Nu era de mirare ca persoana nu ma imbratisase la loc pentru ca eu nu sarisem pe Dean,ci pe cel care ma vroia moarta. M-am dat in spate speriata alergand cu spatele spre scari, tarandu-ma spre etaj.Barbatul din usa se indrepta spre mine scotand din buzunar un tarus de lemn.Il puteam mirosi, era om,era doar un om dar eu eram prea plina de frica ca sa pot riposta. Se apropia amenintator cu tarusul indreptat spre inima mea,cand deodata l-am vazut cazand pe jos,din spatele lui aparand Dean. Asigurandu-ma ca de data asta sar pe cine trebuie, m-am aruncat plangand in bratele lui.
--Gata, sunt aici si el e mort...mi-a spus mangaindu-mi spatele.Eu scap de el si tu fugi si te aranjezi,mergem in oras sa sarbatorim, a continuat.
--Sarbatorim? Ce? am intrebat dupa ce m-am linistit.
--Ca e a doua oara cand te salvez, mi-a spus zambind.
--Wow sarbatorim ca era sa mor, ok ma duc sa ma imbrac, am spus raspunzand la gluma lui.
--Scumpo, tu esti deja moarta, treci peste,mi-a zis facandu-mi cu ochiul.
Nu m-am putut abtine sa nu rad.Am urcat in dormitor si m-am aranjat.Cand am coborat Dean statea langa usa.M-a luat de mana si am plecat spre masina.
--Unde mergem? l-am intrebat pe drum.
--E un club frumos in centru, o sa iti placa.Ai 19 ani trebuie sa inveti sa te distrezi.
Nu am comentat stiam ca eram prea calculata dar ultima oara cand ma imbatasem intr-un club fusesem transformata intr-un vampir, de atunci incercam sa ma tin dreparte de probleme,dar asta nu insemna ca nu stiu sa ma distrez...
--Crezi ca nu ma pot distra?am intrebat.
--Cred ca gandesti prea mult,a raspuns antrenand jocul.
--Pariu ca ma distrez foarte tare in seara asta? am intrebat.
--Si daca pierzi? a spus facand cu ochiul.
--Tu alegi pedeapsa...am raspuns.
--Daca nu te distrezi iesim o luna seara de seara in club.
--FIE,am acceptat pariul fiin hotarata sa ii demonstrez ca ma pot distra.

Am intrat in club tinandu-ne de mana.Daca el vroia sa ma vada distrandu-ma va primi ce vrea."Sa sarbatorim ca suntem morti!"i-am soptit la ureche in timp ce il trageam spre bar.L-am vazut zambind si dandu-si ochi peste cap si am inceput sa chicotesc.
--Doua pahare de votca cu lamaie,i-am spus barmanului.
L-am dat peste cap si am plecat spre ringul de dans facandu-i semn sa ma urmeze.Mi-am pus mainile in jurul gatului lui si le-am  pus pe ale lui pe talia mea. Am inceput sa dansam pe o melodie lenta,apoi a urmat una mai vioaie.Am mai stat putin si ne-am indreptat spre o masa. Dupa aproximativ doua ore de dansat si baut eu eram beata si el inca nu avea nimic.
--Ok scumpo ai castigat pariul,hai sa te duc acasa, mi-a spus ajutandu-ma sa ma ridic de la masa.
Am inceput sa rad dar l-am urmat spre usa.Cand am ajuns la masina l-am trantit de usa din spate, ridicandu-ma pe varfuri si presandu-mi buzele peste ale lui.I-a luat ceva timp dar mi-a raspuns la sarut.M-am dat inapoi si am soptit "Stiam ca voi castiga!"apoi m-am urcat in masina.

Capitolul 10 - Mesaje....

Am pus cafea in doua cesti si m-am indreptat spre living.Dean aprinsese focul in semineu si statea pe canapea.
--Poftim,am spus intizandu-i o ceasca.
--Mersi,mi-a raspuns el.
Am stat si ne-am baut cafelele povestind despre vietile noastre,de fapt daca ma gandesc bine el a povestit mai mult,eu evitam sa vorbesc despre toate deciziile gresite pe care putusem sa le iau in ultimi ani. Am dus cestile la bucatarie si cand m-am intors l-am gasit pe Dean langa usa.
--Pleci? am intrebat eu putin dezamagita.
--Da,scumpo,m-a sunat Greta si are nevoie de mine acasa,nu stiu exact ce s-a intamplat,mi-a spus el.
Am afirmat dand din cap,si l-am condus pana la usa.M-a luat in brate si m-a sarutat pe obraz apoi a disparut. Am urcat si eu la mine in dormitor am facut un dus si m-am urcat in pat. Mai aveam putin si adormeam cand mi-am auzit telefonul sunand. Nu avea cine sa ma sune la ora opt seara asa ca am  mers destul de incet spre telefonul care incetase sa mai faca zgomot. Am citit destul de adormita sms-ul primit."Deschide usa vecin-o!" Cuvintele din mesaj m-au trezit la realitate si mi-au accentuat teama.Am alergat la usa pregatita de un alta atac dar nu am gasit decat un alt plic. Am luat plicul rosu de pe prag si am intrat inapoi in casa asigurandu-ma ca am inchis bine usa. M-am intors in dormitor si am deschis plicul. Inauntru era o foaie impaturita in patru in mijlocul careia scria pe doua randuri "Adu-ti aminte ce s-a intamplat pe strada asta doua case mai la dreapta de a ta...doar nu ai uitat, nu?"am scapat foaia din mana.Eram socata, cum putusem sa uit locul acela? Era locul in care fusesem transformata, locul in care viata mea de om luase sfarsit.
Era casa care imi bantuia toate cosmarele,casa in care pierdusem tot si devenisem un vampir...era casa monstrului care preferase sa sacrifice o fata ca sa nu fie singur.Dar monstrul era mort, chiar eu ma ocupasem de asta...atunci cine era persoana care imi tot lasa mesaje?...
Respiram sacadat,eram cuprinsa de o teama groaznica...simteam intunericul prin toti pori la fel ca in noaptea aceea la restaurant.Atunci am realizat ca intunericul si teama pe care o simtisem in seara aceea nu veneau din spre Dean ci de la alcineva..."daca am simtit asta atunci si o simt iara cum, inseamna ca EL este aproape" am spus eu cu voce tare realizand ce seintampla.
Frica imi accentua simturile si puteam auzi cum cineva se apropia din spre padure de casa mea.Tremuram din toate incheieturile si ma simteam prinsa in intuneric, in acea putere care ma speria atat de tare.Am alergat spre debara, singura camera fara geamuri din casa,crezand ca voi fi mai in siguranta.

Stateam jos pe podea cu genunchi stransi langa mine, strangand in maini telefonul si sperand  ca acea persoana misteriosa nu ma va gasi. Nu mai fusesem atat de speriata de cand fusesem transformata. Telefonul a vibrat anuntand un alt mesaj.
Imi era teama sa citesc continutul dar cand am vazut destinatarul m-am mai calmat."Deschide usa scumpo!" mesajul era de la Dean.Am iesit din debara si am luat-o la fuga spre usa ....am deschis si fara sa ma gandesc la consecinte ,i-am sarit, pur si simplu, in brate.

Capitolul 9 - My house...

Cineva suna la usa...Era alt curier care ma anunta ca mi-a sosit setul de mobila pentru living si bucatarie si o alta serie de ornamente.Dean si soferul masini de mobila au carat pe rand mobila mare in casa,nu ca eu nu as fi putut dar totusi vroiam sa pastrez aparentele. O fata de 19 ani care sa ia pe sus un pat si un dulap si sa le care singura in casa apoi sa continue cu restul mobilei sigur ar fi atras atentia,asa ca m-am multumit sa car cateva vaze si o masuta...
--Nu te-ai jucat cu cumparaturile, spuse Dean dupa ce a plecat curierul.
--Stiu ,am raspuns incepand sa despachetez.
Am aranjat impreuna livingul si bucataria care aratau chiar mai bine decat imi imaginasem si desigur ca Dean avea o contributie mai mare decat mine,era un designer foarte bun. Daca parterul era gata am zis sa facem o pauza sa bem ceva.
--Sti totusi nu e asa tarziu,adica ne putem apuca de varuit sus nu sunt decat trei camere si doua bai nu? intreba el.
--Da si holul,am raspuns eu.
Stiam ca trebuia sa fiu draguta si sa ii spuns a nu se deranjeze sa ma ajute pe mine cama descurc si alte lucruri de genul asta dar eu chiar imi doream sa stau mai mult in compania lui, ma calma si imi lua gandul de la presimtirea rea pe care o tot aveam.Stiam ca ceva rau urmeaza sa se intample de cand sosise cosul ala,ma simteam urmarita. Parca cineva ma spiona din umbra si era atat de agil si de rapid incat disparea cand intorceam capul...
--Atunci sa ne apucam de treaba,mi-a spus ridicandu-se.
--Ok.
Am luat vopseaua si ne-am pus pe treaba.Nu aveam nevoie de somn asa ca toata noaptea am varuit casa.A doua zi am mers si mi-am comandat si restul de mobila si ornamente pentru etaj.
Viata de vampir avea si avantaje,chiar multe, in primi ani era mai greu dar in timp iti creai relatii si dupa primi ani, defapt dupa ce invatai sa te integrezi iar in lumea oamenilor iti deschideai o afacere mica care lua amploare si acumuland vechime se extindea asigurandu-ti un venit destul de mare. Asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji in privinta banilor deoarece ramasesem cu afacerile "creatorului" meu. Totusi ca sa pastrez aparentele trebuia sa imi caut o slujba potrivita unei adolescente,dara sta mai putea astepta.
Am ajuns acasa odata cu masina cu mobila,multumind Domnului ca Dean avea o masina asemanatoare cu a mea.
Am despachetat si am aranjat si restul mobilei,desigur fara efort.Am pus lustrele, tablourile, florile,pernele si restul obiectelor astfel incat la sfarsitul zilei totul arata ca intr-o casa normala.

Dormitorul...




Camera de oaspeti





     

             

               




                                                                  Dresing

 Bucataria

                                                       Living

Baile        
                                   

Capitolul 8 - Surpriza...

"Ai mult de lucru,Kate!"mi-am zis eu in timp ce imi aruncam bagajele intr-un colt.Nu mai aveam timp in acea zi sa ma apuc de renovat insa m-am bucurat de avantajele oferite de vampirism si am dat o "fuga" pana la cel mai apropiat marchet cu bricolaje.
Am cumparat var,vopsea si tot ce trebuia pentru primi pasi in amenajarea locuintei.Am ajuns acasa si desi era intuneric m-am apucat de varuit parterul.
Zori zilei urmatoare m-au gasit intinsa pe podeaua livingului adormita cu pensulele in mana si cutia de vopsea langa mine. Mi-a luat ceva sa realizez ca adormisem pe jos cand facusem o pauza de la varuit.M-am ridicat de pe podea si m-am indrept spre dus.Aveam de gand sa imi termin de amenajat parterul,asa ca imediat dupa ce m-am spalat si imbracat am plecat spre magazinul de mobila. Mi-am comandat mobila pentru living si pentru bucatarie si apoi am inceput o sesiune zdravana de cumparaturi.Aveam nevoie de perdele si de covoare si de alte obiecte decorative.Mi-am luat cateva tablouri, niste perne, lenjeri,cateva flori in ghiveci si multe, multe alte nimicuri.Am fost norocoasa ca unele magazine livrau cumparaturile la domiciliu.
Cand am ajuns acasa m-am reapucat de varuit.Mai aveam putin si terminam parterul cand am auzit soneria. Habar nu aveam cine era.Nu cunosteam pe nimeni in acel oras inafara de Dean.
Am mers la usa si am deschis dar, surpriza...nu era nimeni.Am privit in jur si nu era nimeni,m-am uitat in jos si  am vazut un cos cu trandafiri.L-am luat si am intrat in casa.In cos era un bilet pe care scria doar "Bun venit in cartier!".Initial am crezut ca este de la vreun vecin dragut dar mi-am dat seama ca,cosul avea o greutate prea mare pentru cateva flori.M-am uitat in cos si am ramas cu gura cascata...sub flori erau cinci pungi cu sange si un alt bilet "M-am gandit ca ai frigiderul gol."...Persoana care lasase cosul stia ce sunt si asta nu putea fii de bine.
M-am intors la treaba hotarata sa uit incidentul.Terminasem de varuit si bucataria cand mi-am auzit telefonul sunand.Primisem un mesaj de la Dean."Deschide usa scumpo!"am citit mesajul si nu m-am putut abtine...Cand am deschis usa Dean deabia cobora din masina.Ma bucuram sa il revad, ma facea sa ma simt bine si era o companie foarte placuta.
--Hey Kate! Ce mai faci? ma intreba in timp ce venea spre mine.
--Bine, tu?
--Sunt ok, mi-a raspuns imbratisandu-ma.
Am incremenita cateva secunde pentru ca ma luase prin surprindere si nu stiam cum sa ii raspund, dar nu ma puteam controla in preajma lui asa ca i-am raspuns la imbratisare.Parfumul lui era inebunitor,mi se imuiasera picioarele dar din fericire el nu imi daduse inca drumul.
Am fost intrerupti de curierul care imi adusese o parte din obiectele decorative.Am semnat si am i-am aratat baiatului unde sa le puna.
--Ai avut de lucru de cand ai plecat de la mine,observa Dean.
--Stai sa vezi ce am facut si prin casa,am spus facandu-i semn sa intre.
--Draguta culoare,spuse cand iesi din living.
--Mersi,si mobila pe care am comandat-o pe cam aceiasi nuanta,l-am informat eu.
--Casa ta incepe sa prinda viata,daca pot sa spun asa ,mi-a spus zambind.
--Da dar mai am mult de lucru,am spus eu gandindu-ma ca nu varuisem deloc etajul.
--Daca vrei raman sa te ajut,se oferi el.
--Sigur,de ce nu, am spus vrand sa par indiferenta dar pana si eu mi-am dat seama ca in vocea mea era o urma mare de entuziasm.
--Nici nu te-ai mutat bine si ai deja ai admiratori? ma intreba facandu-mi semn spre cos.
--Defapt e un admirator problema,stie ce sunt...langa flori erau cinci pungi cu sange,i-am spus devenind nervoasa.
--Liniste-te,in oras sunt multi vampiri poate ai fost remarcata de vreunul care sta pe aici,mi-a spus apropiindu-se.
Ma lua in brate vazand ca devin speriata.Normal ca imi era teama,doar fusesem aproape ucisa la iesirea dintr-un pub,totusi nu puteam sa nu ma calmez in bratele lui.

Capitolul 7-Sweet home...

Cand am ajuns la hotel am avut mici dispute cu cameristele care imi ratacisera cateva valize dar cu cativa bani in plus am rezolvat problema.Mi-am luat bagajele si m-am cazat la o alta pensiune pentru o noapte.Am facut un dus lung si mi-am lasat corpul sa se detensioneze sub apa fierbinte.Am iesit din baie intr-un prosop mare si m-am asezat in fata unei toalete cu oglinda. Mi-am demachiat fata si mi-am periat bine parul si l-am impletit.
Mi-am luat pijamalele mele pufoase si am picat rupta in pat.Capul mi s-a afundat in perna si mintea mi-a plecat aiurea.Desi patul era tare si foarte incomod am adormit.
Am avut parte de un somn adanc si reconfortant.A doua zi m-am trezit destul de devreme si m-am indreptat spre baie.Dupa un dus bun mi-am ales o pereche de blugi si o bluza verde cu manecile lasate ,mi-am prins parul cu o clama si m-am aranjat.Mi-am luat lucrurile de prin camera si mi-am refacut bagajul apoi m-am indreptat spre receptie.Am rugat managerul hotelului sa imi mai tina bagajele doua ore si am predat cheia de la camera.
Mick de la agentia imobiliara, a fost extrem de incantat cand l-am invitat la o cafea ca sa imi aleg o casa,asa ca m-am urcat in primul taxiu si m-am dus in parcarea barului in care se intamplase urata intamplare in speranta de a imi regasi masina.Din pacate masinuta mea nu mai era acolo."Esti tare ai ramas si fara masina!" mi-am spus in timp ce ma indreptam spre un alt taxiu.
Desi intarziasem cinci minute agentul de vanzari nu a parut deloc deranjata.Am petrecut mai bine de o ora cu el uitandu-ne pe diferite planse ale unor case pana am gasit casa care imi trebuia. Nici mica dar nici mare, nici veche nici noua,o casa normala,tipic americana care nu iesea cu nimic in evidenta.
Am platit jumate din suma urmand ca cealalta jumatate sa o dau cand ma instalez in casa.Am semnat contractele si odata ce toate demersurile au fost facute am plecat spre pensiune sa imi iau bagajele urmand sa ma reintalnesc cu Mick  in fata casei.

Am ajuns inaintea lui, dar nu l-am asteptat mult.Am primit cheile si am inceput sa-mi vizitez noua locuinta.Camerele erau nevaruite si nu exista nici macar o piesa de mobilier in toata casa,dar nu conta,in sfarsit aveam o casa."Casa, dulce casa"

Capitolul 6 - "Ne mai vedem..."

M-am trezit hotarata. Trebuia sa imi revin si sa plec de pe capul lui Dean. Trecuse mai bine de o luna de cand stateam in casa lui, nu imi permiteam sa mai stau nici macar o zi, nici macar daca nu ma simteam bine. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie.Am facut un dus rapid si m-am imbracat intr-un halat.In dormitor pe un fotoliu imi zarisem perechea de pantaloni cu care fusesem imbracata in acea seara si langa ea o bluza noua,a mea probabil fusese facuta praf. Mi-am gasit langa blugi si geanta,chiar m-am bucurat ca nu o pierdusem.M-am imbracat si mi-am luat din geanta pieptenele si fardurile.Aratasem destul timp ca o fantoma trebuia sa redevin eu. Mi-am prins parul roscat intr-o coada si m-am machiat. Aratam iar ca un om (vampir) normal. Aruncam o ultima privire in oglinda cand am auzit usa deschizandu-se...
--Am auzit zgomot si mi-am dat seama ca te-ai trezit, imi spuse Dean studiindu-ma.Ce faci?
--Sunt mai bine, multumesc! i-am raspuns zambindu-i.
--Nu , nu , ce faci adica ...spuse el aratandu-ma cu degetul din cap pana in picioare.
--Ma pregateam sa plec, i-am raspuns eu.
--De ce?
--Uite Dean, iti multumesc foarte mult pentru ceea ce ai facut pentru mine,dar n pot continua sa stau aici.Nu vreau sa devin o bataie de cap si cred ca am fost destul timp o povara,e timpul sa plec,am spus incercand sa ii explic cat de recunoscatoare ii sunt.
--Macar ramai in oras? ma intreba venind mai aproape de mine.
--Da, trebuie sa aflu cine m-a atacat, am raspuns sprijinindu-ma de marginea unei masute.
--Ti-ai gasit casa?
--Da, agentia mi-a gasit o casa...ma voi duce sa o vad dupa ce imi iau lucrurile de la hotel,i-am spus privind in jos.
Nu il puteam privi in ochi,defapt nu imi permiteam sa ma pierd in privirea lui cel putin nu cat timp eu eram pentru el o persoana demna de mila.Mi-am luat geanta in mana si m-am aplecat dupa perechea mea de adidasi de langa pat.M-am dus in fata lui si fara sa constientizez ce fac,m-am ridicat pe varfuri si mi-am presat buzele pe obrazul lui. Cand m-am dat inapoi am putut saii vad uimirea pe fata.Am trecut pe langa umarul lui soptindu-i:"Multumesc,ne mai vedem..." si am plecat auzind in urma mea la fel de soptit un "Ne mai vedem"...
Ma mustram singura pe drum spre hotel pentru gestul necugetat pe care il facusem.Nu ma mustram pentru acel sarut in sine pentru ca nu fusese nici tandru nici ademenitor in vreun fel,fusese doar un sarut cast,insa greseala cea mare era ca ma lasasem implicata emotional.Ani de zile nu mai simtisem acel sentiment, cand i-am atins obrazul parca as fi fost electrocutata.Si in taxiu buzele mele inca tremurau si imaginea chipului lui nu imi iesea deloc din cap...Ce naiba era cu mine?

Capitolul 5- Thanks

Dupa masa,am vrut sa par la fel de nonsalanta,sa nu arat ca inca ma dor ranile , dar sarada nu a mai tinut. Cand am facut primul pas pe scara ce ducea la etaj, o durere ingrozitoare mi-a cuprins spatele aducandu-mi aminte ca mai aveam o rana deschisa . Era sa cad dar ca de obicei (in ultimul timp) Dean m-a sprijinit ajutandu-ma sa urc in camera.
--Ce ai patit, nu te-ai vindecat? ma intreba el.
--Mai am o mica rana pe spate,neimportant, o sa treaca, am spus eu incercand sa ma comport ca si cum totul ar fi ok, insa camasa mea se imbuibase de sange dandu-ma de gol.
--Ai spatele plin de sange, ma lasi te rog sa ma uit la rana? a intrebat in timp ce scotea din dulap niste pansamente.
Nu m-am mai putut impotrivi si l-am lasat sa se uite la rana de pe spatele meu, care nu era asa mica precum spusesem eu, fiind defapt si mare si adanca.
--Asta numesti tu o rana mica, ceva neimportant? ma intreba el ironic. Kate ai spatele sfasiat cu aschii de lemn. Nu-mi vine sa cred ca nu am vazut asta pana acum, Greta trebuia sa ma anunte, spuse el putin nervos.
--O sa treaca, am spus incercand sa il linistesc. Cine e Greta? am intrebat curioasa.
--Greta e femeia care are grija de casa mea, e draguta.Pe ea am rugat-o sa te spele si sa te schimbe cand te-am adus, mi-a explicat.
A luat din dulap o sticla cu o solutie verde, si dintr-un sertar o penseta si a inceput sa imi scoata pe rand fiecare aschie din spate. Imi inclestasem pumni si strangeam din dinti cat puteam de tare dar tot nu puteam sa imi controlez corpul care tresarea de durere. Am simtit ca Dean s-a mai relaxat si incercand sa sparg linistea stanjenitoare dintre noi i-am pus prima intrebare care ma macina.
--De ce m-ai salvat? am intrebat timida.
--Nu stiu, nu aveai nici un punct de sprijin si nici nu avusesei ocazia sa te aperi, nu mi s-a parut corect sa ai un sfarsit atat de tragic, imi spuse el si in vocea lui se simtea sinceritatea.
--Erai in bar in seara aia, te-am vazut, am spus eu aducandu-mi aminte de cursul intamplarilor.
--Da ii auzisem in parcare vorbind despre cum vor ataca vampirul din local,pe tine, si am vrut sa te anunt,eu am intrat dupa bar dar tu ai iesit afara si...
--Pe cine ai auzit in parcare? am intrebat intrerupandu-l.
--Erau doi barbati, erau oameni,tu ai iesit afara si cand am iesit dupa tine erai deja intr-o balta de sange si atacatori disparusera,insa le puteam simti mirosul,sigur erau oameni,imi explica.Tu ce faci in oras?
--Vroiam sa ma mut aici,acum nu mai sunt asa sigura,la bar asteptam ca agentul de la imobiliare sa-mi gaseasca o casa,i-am spus eu.
--Am inteles.Esti tanara ca vampir,remarca el.
--D..DA, de unde sti? am intrebat mirata.
--Ranile tale se vindeca mai greu,de cand esti vampir? ma intreba curios.
--De douazeci de ani,am raspuns sincer.
--Chiar esti tanara, ce dusman ti-ai putut crea intr-un timp atat de scurt?
--Am facut destule prosti intr-un timp asa scurt crede-ma,am raspuns eu vag nevrand sa ma destainui.In plus nu stiu sa ma adaptez chiar atat de bine.
--Creatorul tau nu a fost langa tine sa te invete smecheriile nu? ma intreba el.
--Nu chiar, ce smecheri? am intrebat la randul meu curioasa.
--O sa ti le arat cand te vei face bine,imi raspunse facandu-mi cu ochiul.Am terminat cu ranile m-ai bine te-ai odihni,poate se vor inchide.
--Mersi...pentru tot, am spus eu rusinata.
--Oricand, imi raspunse el iesind din camera.
Aveam nevoie de odihna ca sa ma refac,vroiam sa-mi recapat puterile si sa plec din casa aceea. Dean era o companie minunata si ii eram recunoscatoare dar nu imi placea sa stau pe capul cuiva, detestam sa fiu o pacoste.Am inchis ochi si am adormit,dinou.

Capitolul 4 - Recuperare...

Am lasat sangele sa-si faca efectul...puteam simti cum fiecare rana se inchide mai putin una....rana mare de pe spatele meu nu vroia sa se vindece, probabil mai avea aschii de lemn sau era prea adanca,asteptam totusi sa o simt cum se strange...Am adormit desi nu simteam nevoia.
Cand m-am trezit in camera era bezna. Cat dormisem? In casa era liniste, mult prea liniste. M-am ridicat in fund in pat si m-am uitat prin camera. In intunericul dens am putut sa zaresc o silueta pe un fotoliu din coltul camerei. Era un barbat...era el. De ce adormise aici? Imi veghease somnul? Atat de ingrijorat era pentru mine? intrebarile imi siroiau in minte cu fiecare secunda in care il priveam cum doarme intins incomod pe un fotoliu mic si crem.Parul lui brunet era rasfirat si ciufulit. Sub ochi avea cearcane adanci vinetii. Hanoracul cu gluga era sifonat. Toata imaginatia lui ma facea sa cred ca nu facuse alceva decat sa aiba grija de mine. Dar cat timp fusesem inconstienta, cat timp ma veghease acest inger intunecat? Si cel mai important lucru, de ce o facea?
Eram prea absorbita de ganduri ca sa vad ca "ingerul" se trezea.
--Hey! Te-ai trezit...esti mai bine?ma intreba el intinzandu-se.
--Da sunt bine. Tu esti ok? l-am intrebat neputand sa nu imi fac griji pentru el.
--Nu eu sunt cel care aproape a fost omorat,imi raspunse el apropiindu-se.
--Nu eu sunt cea care a vegheat un ranit pentru....am spus eu neputand sa continui pentru ca nu stiam cat timp fusesem inconstienta.
--Pentru o luna, continua el fraza mea asezandu-se langa mine pe pat.
--O luna? am intrebat eu mirata.
--Da ai fost ranita rau, tarusul a trecut exact pe langa inima, ba chiar a zgariat-o zdravan,mi-a explicat.
Eram surprinsa, un necunoscut ma salvase si in plus ma ingrijise timp de o luna. Am privit direct in ochii aceia verzi si am simtit o oarecare stanjeneala. Daca as fi fost muritor probabil ca inima mi-ar fi luat-o la galop.Mi-am lasat privirea in jos simtindu-ma prea pierduta in acel verde intens al ochilor lui, si am soptit un sincer "Multumesc".
 Simtisem nevoia sa spun asta si pentru mine era ciudat. De cand fusesem tradata de singura persoana pe care o iubisem, invatasem sa nu mai am incredere in nimeni, sa fiu dura, si rea, si nepasatoare, sa ma tin la departare de orice implicare emotionala. 
Nu imi mai permiteam sa simt nimic nici pentru oameni, nici pentru alti vampiri, dar in fata lui nu puteam sa fiu atat de dura, imi pierdeam cumpatul si nu stiam de ce prezenta lui ma putea intimida. Nu mai fusesem intimidata de prezenta unei persoane de cand fusesem om. Nu eram veche ca vampir, nu aveam decat 20 de ani, dar invatasem sa imi stapanesc sentimentele si sa le ascund de oricine.
Si totusi in privirea lui ma pierdeam si in  prezenta lui ma fastaceam. Grija lui ma stanjenea si nu imi gaseam cuvintele. Luptam cu mine insami sa imi gasesc ratiunea.
I-am simtit mana pe umarul meu si am tresarit sub atingerea lui revenind la realitate.
--M-ai esti pe Pamant? ma intreba el zambind.
--Nu, plecasem pe luna, am raspuns rusinata ca ma lasasem dusa de val.
--Te intrebam daca vrei sa coboram sa mananci ceva? repeta el intrebarea pe care eu nu o auzisem.
--Da sigur am raspuns eu.
S-a ridicat de pe marginea patului si a luat dintr-un dulap un halat. A revenit in fata mea si mi-a intins mana ajutandu-ma sa ma ridic din pat si sa imi pun halatul peste camasa de noapte scurta.Atingerile lui parca ma faceau sa fierb..nu puteam intelege de ce avea un astfel de efect asupra mea...
Eram inca ametita si cu greu mergeam fara sa ma clatin insa am vrut sa demonstrez ca sunt mai puternica decat par, incercand si reusind sa merg singura pana la parter.
Am mancat, defapt am baut cateva pungi de sange si eu si el. Corpul meu se revigora, chiar daca rana de pe spate nu se inchidea,in timp ce chipul lui redevenea perfect alb,mat si la fel de frumos ca in noaptea in care il vazusem prima oara.In ochii lui se reaprindea flacara aceea verde care lipsise.

Capitolul 3 - Cine esti?

Doua brate puternice mi-au ridicat usor trupul. Nu-mi puteam deschide ochi sa vad cine este acea persoana, nu puteam nici sa respir de durere. Imi doream sa fie oricine numai cel care ma injunghiase sa nu fie. Imi era teama ca atacatorul sa nu vrea sa se asigure ca sunt moarta arucandu-ma in flacari...Cu greu mi-am deschis ochi, dar vedeam in ceata,un singur lucru am putut sa recunosc o pereche de ochi verzi arzatori...Apoi intunericul m-a invaluit purtandu-ma spre inconstienta.
Ironic faceam parte din intuneric si acum intunericul imi provoca un disconfort imens, eram o creatura care statea mereu in umbra si totusi atunci ma simteam singura...uram sa am sentimente dar insusi ura era unul....
Cand am deschis ochi nu stiam unde ma aflu, de ce, sau cine ma ajutase,insa ma bucuram ca nu sfarsisem in flacari sau pe asfaltul ud. Priveam in jur si mintea mea incepea sa proceseze informatiile. Eram intr-o camera, cel mai probabil intr-un dormitor judecand dupa patul mare cu lenjerii albe in care ma aflam, dupa canapeaua si masuta rotunda de langa fereastra acoperita de o draperie sangerie si dupa atmosfera sumbra dar linistitoare in care stateam. Camera era amenajata in tonuri inchise,exceptand lenjeria alba. Era un dormitor sobru dar nu deprimant, era misterios si oarecum calduros. 
Usa de lemn scluptat s-a deschis usor facandu-ma sa tresar. In camera a intrat barbatul brunet,cu ochii de jad , de la bar. S-a apropiat de mine cu un pahar in mana.
-- Te-ai trezit. Cum te simti? ma intreba el cu o voce calda.
--Sunt bine...cred. Cine esti tu? am intrebat mai mult decat curioasa.
--Cred ca ar trebui sa imi spui cine esti tu, mai intai. Tinand cont de faptul ca esti in patul meu,intr-o camasa de matase, spuse el tintuindu-ma cu privirea.
M-am uitat la cum sunt imbracata, lucru pe care nu il facusem pana atunci.Imi venea sa o iau la fuga de rusine,daca as fi putut as fi rosit.
-- Kate Wilson, am spus tragand patura peste mine.
--Dean Harris, s-a prezentat si el zambind.
--De ce m-ai luat de acolo? De ce m-ai ajutat? am intrebat neputand sa gasesc singura un raspuns.
--Nu crezi ca sunt prea multe intrebari? Ce-ar fi sa bei ceva ca sa grabesti vindecarea si cand vei fi mai bine vorbim, raspunse el vocea lui devenind mai rece, mai distanta.
Nu puteam sa comentez nimic. Setea imi ardea gatul si eu eram slabita in plus chiar aveam nevoie de odihna. Nu puteam sa spun ca aveam nevoie de raspunsuri pentru ca nu era asa, nu il cunosteam dar simteam ca pot avea incredere in el. Privirea lui ma facea sa ma simt in siguranta.
El mi-a intins un pahar de sange si eu l-am baut fara sa clipesc. A inceput sa rada cand a vazut cat de foame imi era si mai mi-a adus un pahar pe care l-am baut mai incet. A luat paharul si a plecat lasandu-ma sa ma odihnesc.

Atentie

CONCURS DE PASTE

Timpul trece si ne pregatim Deja sa sarbatorim Pastele.

Noi il vom sarbatori si cu Voi si ne-am propus ca iepurasul (Nu ne certati ca adoptam si Traditii Vest, Comerciale) SA VA aduca urmatoarele cadouri:

Premiul I - Seria Cercul STRICT SECRET (la editie CHIOSC)

Premiul II - Caderea si RAPIREA (volumul # 1 si # 2 din seria Cele Noua vieti ale lui Chloe King)

Premiul III - Ingerul mecanic si Printul mecanic (volumul # 1 si # 2 din seria Dispozitive Infernale)

link:http://bibliophilemystery.blogspot.com/2012/04/concurs-de-paste.html

Capitolul 2- Strainul...

Vroiam sa ma ridic de la masa cand i-am simtit prezenta...era un vampir, era puternic,intunericul ii iesea prin toti porii...mi-am intors privirea sa-l vad.: Inalt, brunet cu ochii verzi ca smaraldele in spatele carora ardea o flacara puternica;Chip alb, maxilare drepte, buze frumoase si un zambet intrigant. Se uita spre mine cu o privire pe care nu o puteam intelege, stia ce sunt si  nu ii convenea prezenta mea ,iar eu nu stiam motivul.Mi-a facut semn sa ies afara din local si am preferat sa il ascult decat sa incepem o rafuiala . In plus nu stiam daca e mai tanar sau mai batran decat mine. Nici nu am iesit bine din local si am ingenunchiat pe asfalt.
--CE NAIBA!?a fost tot ce am putut spune.
Aveam un tarus de lemn in stomac si nu mai puteam de durere.Am cazut cu fata in jos in ploaie pe asfaltul ud.Nu mai puteam sa ma misc deloc.Simteam cum mor efectiv incet ,incet....probabil cel care ma injunghiase ma ura mult. Se asigurase ca voi avea o moarte inceata si plina de durere, deoarece infipsese tarusul pe langa inima la numai cativa milimetri. Am auzit un ras straniu, asemanator cu rasurile alea "malefice" din desenele animate si ultimul lucru pe care l-am vazut a fost o pereche de pantofi negri care se indepartau lasandu-ma intr-o balta de sange...

Capitolul 1- Revenirea in oras...

Stateam la masa din colt al vechiului restaurant...de fiecare data cand treceam prin acel oras veneam sa beau un pahar de vin la acel local...aici statusem cu aproape 10 ani in urma dupa ce il transformasem pe el, ma rugase ani la rand sa il transform. Ii facusem pe plac si stateam la masa inecandu-mi amarul intr-un pahar de vin..asteptand ca ingerul meu sa se trezeasca....Ironia fiind ca ingerul meu a fost mai parsiv ca un diavol.Imediat dupa ce l-am transformat s-a evaporat, lasand in urma doar un bilet prin care imi multumea ca l-am transformat si prin care imi spunea ,,PA!PA!,,...Pe moment a durut tradarea, durea sa constientizezi ca ai fost folosita, ca cineva a profitat de iubirea ta pentru a-si atinge un scop...poate si acum mai doare, dar tradarea m-a schimbat si acum durerea mocneste inauntrul meu si nu ii mai permit sa iasa la iveala...
Nu stiam de ce ma intorsesem in orasul care ma distrusese, dar  o facusem, parca ceva ma rechema acolo.Cand esti parte din intuneric simti alte parti ale acestuia, adica simti alte forme de supranatural...
Nu simteam ceva rau in mod special ci, ceva nu tocmai omenesc...ca un vampir nou care nu se putea descurca in noua postura....ceva care ma atragea...
Ma lasasem prada dorintei si revenisem... asteptam ca Mick, agentul meu de la imobiliare, sa ma sune si sa ma anunte ca a reusit sa imi gaseasca o casa, o noua casa...

Introducerea...

Durerea nu se pierde in timp...Am in spate sute de ani, sute de ani de experiență...mii si milioane de zile in care am invatat cum sa redevin om, sau cel putin cum sa-mi ascund adevarata natura...sa fii vampir nu e chiar atat de usor pe cat pare, defapt nu e deloc usor pentru ca la un moment dat amintirile devin o povara mult prea mare. Amintirile sunt amintiri nu se pierd in timp, sunt mereu acolo in subconstientul tau pentru ati aduce aminte cat de dulce sau cat de amara e suferinta.    Niciodata nu vei uita persoanele pe care le-ai iubit indiferent ca ele au fost oameni, varcolaci,vrajitoare sau vampiri. Nu ii vei uita pentru ca inca ii iubesti sau pentru ca i-ai iubit prea mult si soarta i-a scos pur si simplu din viata ta fara sa ai vreo putere sa schimbi intr-un fel situatia, sau ti amintesti pentru ca i-ai iubit atat de mult incat durerea provocata de tradarea lor nu te lasa inca sa dormi noaptea... Odata cu eternitatea vin multe schimbari, de la dieta pana la sentimente, dieta face parte din tine si chiar daca la inceput e greu, cu timpul inveti sa iti conrolezi setea de sange, dar cu sentimentele e mult mai greu, ele nu pot fi controlate si nu le poti uita sau respinge pentru ca pastreaza in tine o latura umana de care chiar ai vrea sa te descotorosesti, si multi o fac dar eu nu am putut... Eu nu pot sa uit persoana pe care am iubit-o atat de mult si care m-a sfaramat intr-o mie de bucatele, nu pot sa uit omul pentru care am fost in stare sa imi omor creatorul, dar care a preferat odata ce i-am oferit eternitatea sa fuga, sa ma uite, sa ma lase in urma...Am jurat odata cu plecarea lui ca ma voi razbuna cu prima ocazie, si atunci cand ai eterniatea la picioare si esti cel mai puternic pradator al lumi iti ramane un singur lucru de pretuit: Demnitatea.   Pentru cei ca mine cuvantul si juramantul sunt lucruri de care uneori depinde viata. Cuvantul dat trebuie respectat si orgoliul niciodata nu trebuie calcat in picioare altfel esti slab si privit ca atare, iar in lumea intunericului nu iti pemiti sa fii slab...